..doar Eu-l in oglindă

17 ianuarie 2009

Azi

Cerul e  mai jos azi si visiniu.
Daca pe panza l-as putea incatusa
Mi-ar fi al meu, dar pustiu
Fara pasarea ce maine spre el ar zbura.

Muntele e mai inalt azi si in ceata.
Daca in varf cortul mi-as pune,
Maine nu mi-ar mai  avea
Soarele dupa ce apune.

Punctul de roua e mai rece azi si clar.
Daca sa-l scutur as indrazni
De pe petala de margaritar,
Mireasma florii-as risipi.

Tot ce ma inconjoara iubesc azi.
Si daca tuturor le-as marturisi,
Tot ce firesc maine mi-ar fi,
Poate n-as mai gasi.

 

Nu vorbim aceeasi limba,
Dar sa ne intelegem am vrea .
Cuvintele sa ne desparta incearca -
Intre noi marea.

Mereu diferit m-ai chemat
Si in scrumiera imping tigarea
Cu nisip pe talpi te-am fumat,
Marea.

Cand vorba e tot mai grea
Dar ochii scanteie ne scapara ,
Nu uita cat de imensa si fascinanta
E marea.

In amintire ai sa ramai,
Doar fum amar pe nari.
Nisipul si zarea…
Cafeaua si marea.

 

Celui ce sa tac ma indeamna,
Celui ce in mine gaseste un “eu”,
Celui ce doar in ganduri ma cheama,
Celui ce “nu incerca.” imi spune mereu.

Celui pentru care uit sa respir,
Celui pentru care inca mai scriu.
Celui ce i-am fost doar un vis,
Celui ce “adio” i-am zis.

Celui pentru care nu m-am schimbat,
Celui pentru care lacrimi am varsat.
Celui ce inca nu m-a iertat,
Celui pentru care n-am existat..

Celui ce nu asteapta sa cer,
Celui ce ma face sa sper.
Celui in care n-am sa mai cred,
Celui pe care nu as vrea sa il pierd

Lui.

 

In creion te schitez,
Si cu guma de sters langa mine
Defecte perfecte pastrez,
Doar ce-i pentru mine din tine.

Am sa-mi sterg doar sarutul,
De pe-ale tale degete,
Si-ti desenez sufletul
In umbre si curbe.

Poate un cerc am fi fost amandoi,
Ce-i drept fragil si subtire,
Dar patrat ai ales pentru noi -
Doar eu..poezie.

Sunt un dreptunghi sau triunghi
Si ce ne leaga - ne imparte .
Tu esti doar o figura
geometrica, poate.

 

Straina mi-e mana ce gura-ti atinge,
Straine-mi sunt buzele ce ochii-ti saruta.
Straina mi-e pielea ce usor se stinge
Eu toata, de mine,  straina.

Departe erau pescarusii in zbor,
Departe-i inceputul inceputurilor.
Departe de cer si de dor
Noi.. aproape departe.

Privirea mea si gandul tau,
Necunoscut sarut pe umar.
Privirea ta si gandul meu,
Secundele le numar.

Necunoscut departe, aproape -
straina de toate

 

Cred ca in ochi te-am inchis o singura data,
Cand spre cerul albastru priveam.
Pana la tine o treapta urcam
Si neatenta  visam.

Poate ti-am mai zarit ochii grabita
Si ratacind in lumina uitam
Ca in fata mea te aveam -
Chiar si o clipa.

Poate ne-am si vorbit fara sa stim,
Si scrisori poate ne-am scris.
Poate alergam si in joaca,
De mana te-am prins.

Poate ma vei gasi in oricare
In calea vietii tale.
Si ma vei pierde fara sa stii macar
Ca pe un gand bizar.

 

Arunca-ti fruntea in palmele noptii
Si asculta din cer caderea ploii.
Pe vitrine inchise apa se scurge
in suvoaie - Totul plange.

Dar nu de rau sau fericire.
Cu plans de om fara suspine,
Fara regret sau amintire,
Plans fara rost, in nestire.

Si fiecare picatura grea,
In punct  isi sapa albia.
Acum nici timpul nu are cuvant
Si cerul e pe pamant.

Totul plange din ochiul senin,
Si drumul acela, de apa prea plin,
Unora ne este destin.

 

Te urmareste atent cu privirea
Si-ti ghiceste usor ratacirea.
Al tau pas isi tot pierde urma,
Desi mergi apasat intotdeauna.

O cale ai de parcurs si te-impiedici
Cu fiecare gard ce-l dobori.
Nu te opri! ca aproape e sosirea
Goneste, revarsa-ti furia!

Rabdarea ii scapa din palme
Si-i ramane doar amintirea
Ca ati fost candva aproape
Sa castigati fericirea..

A fost ultima cursa pentru doi,
Incalecat pe cal de soi.
Te pierzi in picaturi de ploaie
Si biletul il rupe, il indoaie

 

In genunchi cazi, in mocirla
Si cu noroi pe fata si gene
Inca mai razi, vazand ca toate
Sunt de mocirla pline.

Si zambetul murdar si uscat,
Iti crapa - si-n cioburi se sparge.
Ai ramas gol, deloc in lumina,
N-ai sa mai iesi din mocirla.

In genunchi aluneci pe pietre
Si dura ti-a fost cazatura.
Ti-e vanata acuma gura
si fruntea, si mana.

Nu mai razi si cute adanci si uscate,
Iti incununa privirea spre verde.
Esti tu in genunchi, rapus de toate
Si soarele bland e departe..

 

Aproape ca fluturii mi-au inchis ochii
Si luna imi e greu sa o disting.
Dar stelele acelea mici lucii
Uitate pe margine de ring?

Mi-e la fel de greu sa ma inspir
Din aerul cetos si dens
Si foarte rece ce-l respir
In noapte, mai ales.

Si sacadat o voce imi canta
La ureche. Doar refrenul -
Imi place sa ascult imnul
atenta.

In alb imi ratacesc privirea ,
Iar fulgii de gheata danseaza .
In vals doi cate doi si viseaza
iubirea.

Stiu. Simt.

Nu ai idee ce-am trait
Cand ochii i-ai inchis
Si sec “pleaca!” ai zis -
Cum sa uit?

Nu crezi ca m-ai ranit
Pana nu curge sange?
Si lacrima de curge..
poate mint..

Preferi acum sa taci
Si la piept sa ma strangi
Dar asta te hraneste doar un timp..
Stiu. Simt.

Ca a trecut si toamna,
Linie sa trag imi ceri.
Te-am ascultat intotdeauna
Dar nu mai pot sa fiu ca “ieri”.

 

Evita-ma e singura cale,
Ignora-ma chiar daca doare.
Asculta-ma macar acum,
Cand Glasul mi-e crud.

Imbratiseaza-ma pentru ultima data,
Zambeste-mi din inima toata,
Priveste-ma ca si cum
Mereu am fost pe alt drum

Incanta-ma cu o vorba buna,
Atat as vrea sa-mi ramana.
Uita-ma daca am fost candva
In mintea ta.

Fereste-ma sa te vad zambind,
Sa te aud vorbind..
Alinta-ma daca simti ca asa
Te pot uita..

 

Poate ca albastrul nu-mi ajunge sa te pictez cu totul
Si rosul e prea putin pentru cat am sa-ti spun.
Poate ca sufletul meu e verde acum
Si galben mi-e gandul.

Poate ca alb si negru nici nu exista,
Doar gri in umbra ta trista.
Nici rozul nu e dulce ca tine,
Poate in mov iti este mai bine..

Maro as vrea sa-mi fii intotdeauna
Dar spune-mi, cum iti pictez gura?
Ca portocaliu ti-e rasul nebun
Si ca mierea ti-e graiul de bun.

Poate esti trist, poate esti romantic,
Poate esti gri sau cromatic..

 

Si mai stiu ca nu intelegi..
Vrei mistere sa deslegi?
E tarziu sau poate
Te gasesc in toate.

Nu zambi! n-am terminat,
Pe-o ureche te-ai culcat?
Poti dormi in continuare,
Nu ma supar foarte tare!

Dar nuu uit ca ai dormit
Cand trebuia sa fi vorbit!
Si ce daca? Mai conteaza?
Tu dormi, iar eu sunt treaza

Eu visez..si tu profound
Te-ai pierdut in ”Sunt”.
Sper sa nu devii “Ai fost”
In jurnalul meu cu rost.

Rostul lui e zambesc
Cand la tine ma gandesc
Sa ies din acest real
Care-i dulce si amar

Daca prin minune te trezesti,
Iti voi spune iar povesti,
Basme si dulcegarii,
Dar proza..nu poezii .

 

Mi-au ramas in minte
Mai clar decat as fi dorit.
Doua maini blande
Ce le-as fi atins demult.

Aievea-mi amintesc
Ochii calzi si vii.
Stiam ce-mi doresc
Si cat voi primi.

Zambeam pe rand,
Vorbeam in gand.
Mi-as fi intins aripile
Impinsa de liniste

Timpul aspru fugea
Sa-l opresc as fi vrut..
Dar ca un vant
..a trecut.

 

Zi de zi

E o flacara in mine care nu ma lasa
Sa incetez sa rad si sa traiesc.
Este un foc ce ma invata
Sa respir, sa ma cunosc.

Sa ma bucur de tot ce am in fata
Si sa aleg ce simt, nu ce ar trebui.
Sa fiu eu macar o data in viata
Azi, poate si maine..zi de zi

Tot el obrajii mi-i incinge,
Ochii imi ard necontenit.
Nici lacrima nu-l stinge
Caci din suflet e venit.

Un foc poate sa iti dea viata..
sau ca pe-un fir de cenusa te-nalta

 

Cand zorii te gasesc usor zambind,
Desi in dreapta ta e gol,
Inseamna ca timpul a trecut destul in zbor
Peste tine..peste al tau gand..visand

Parca noapte a fost pana mai ieri
Cu vise stranii, fara sens si reci.
O noapte cu luna intunecata
Ce al tau soare o credeai..inselata

Alti ochi, alta privire-ti apartine,
Alt zambet, alta mana fina..
Alt pas parca in dans te indruma
O cu totul alta te detine

Dar tot tu esti, inspirand dulceata
Cu un chip cald si usor infantil
Mereu mi-ai fost un pic in ceata..

Femeie sau copil?

 

Intr-o hora de fum in fata mea joaca
O straie albastra pe viata-o imbraca
E prinsa in valuri de cenusa batuta
Inghitita de timp ca o naluca.

Si sufletul meu de sus o priveste,
A soarelui raza in vant se risipeste.
Pe tamplele calde o durere m-apasa
Si de el fug, chiar de imi pasa

Fug de mania sa rece si grea
In prapastia sortii a ma arunca,
Alerg in tablou de pastel argintiu,
Alerg in versul pe care il scriu.

In linistea alba ma-mpiedic si..cad,

In poalele apusului purpuriu si cald.